Pagini

27 noiembrie 2013

Despre relații și despre fete

Afară este foarte frig, murdar și gri chiar dacă încă iarna nu a început. Crengile copacilor scârțâie și de fiecare dată când se lovesc unele de altele emită un sunet unic și definitoriu pentru sfârșitul lunii noiembrie. În așa perioade când afară totul este slinos și întunecat vreai să ai pe cineva alături, o persoană în preajma căreia să te simți estetic. Dacă este cazul să vorbesc despre fete, cel mai bine ar fi dacă le-ași compara cu o carte …
Sunt cărți pe care le citești peste noapte și la care nu mai vrei să revii.
Sunt cărți pe care capacitatea ta intelectuală nu-ți permite să le înțelegi, deci nu le poți citi.
Sunt cărți pe care nici nu vreai să le citești.
Sunt cărți pe care le-ai citit și din când în când le mai răsfoiești…             și …
Este o carte care mereu este deschisă și pe care niciodată no poți duce până la capăt deoarece de fiecare dată când îți pare că ajungi la sfârși de fapt îți dai seama că ai citit doar un capitol …

Un bărbat mereu vrea ca cineva să-i țină căldură și să-l înțeleagă așa cum nici cei mai buni prieteni nul înțeleg deoarece în firea fiecărui bărbat adevărat fata pe care o iubește are un loc aparte. De foarte deseori noi bărbații nu spunem nimic din ceea ce ne frământă adâncul inimii deoarece așa este firea noastră să ținem totul în noi și în loc să ne plângem, rupem munții pentru a nu reda ceea ce ascund fețele noastre aspre și bărboase.
A fi bărbat este un merit și nu o moștenire, știu persoane care se cred bărbați dar care niciodată nu au fost și nu vor fi. Păcat că trăim în perioada în care nu se mai pun accent pe normalitate și valori care sau transmis din tată în fiu din generație în generație pe parcursul a miilor de ani… este datoria noastră a celor care au grăuntele cu păr pe piept să transmitem moștenirea pe care avem ca bărbați.

Pe lângă instinctul animalic pe care îl avem în gene fiecare bărbat vrea să aibă pe cine să apere și cu cine să împartă ceea ce face. Chiar dacă puțini vorbesc despre asta, bărbații vor ca să fie apreciați, nu de către mulțime, ci de către persoanele apropiate și în special de cele dragi.
Pentru mine cu mult mai important este să am apreciere din partea prietenilor mei și a oamenilor pe care îi iubesc, un cuvânt călduros pentru mine înseamnă mai mult decât o mie de like-uri pe facebook, deoarece sunt bărbat. Nu vorbesc despre faptul că bărbații nu vor să fie cunoscuți, vorbesc despre faptul că bărbaților adevărați aprecierea persoanei dragi este o adevărată ambrozie. Bărbații iubesc femeile enigmatice, care mereu ascund ceva și care de fiecare dată creează impresii noi. Fetele sunt cele mai dulci și scumpe ele ne dau viață și viitor, ele sunt slabe și noi trebuie să fim acei care le apără. Trebuie doar să o găsim pe a noastră.


Sunt bărbat, iubesc și am pentru ce trăi și pentru ce lupta.

23 noiembrie 2013

Frate moldovean - nu fi oaie!

   Cu timpul ura oarbă față de comuniști mi sa transformat într-un resentiment puternic, provocat de amintirea neplăcerilor suportate în timpul guvernării acestor indivizi. Aceiași atitudine o am și față de actuala guvernare care sa dovedit a fi nu alt ceva decât o adunătură de comuniști dați prin sita.
 De dimineață urmăresc cum acești indivizi violează Piața Marii Adunări Naționale și îmi dau seama că societatea noastră este foarte naivă și proastă pentru a avea politicieni cu ambiții pro-R. Moldova.
Dacă la mitingul organizat de către principala opoziție din țară se comercializează steagul unui imperiu cu care noi am avut război în 1992, față de ascendentul căreia noi ne-am declarat independenți și care până în prezent își ține armata pe teritoriul nostru nu înțeleg logica oamenilor noștri care merg în urma la asemenea politicieni.  
 Nu demult, pe 23 noiembrie Dumitru Diacov a fost  decorat de către Nicolaie Timofti cu Ordinul Republicii. Interesant  ce merite deosebite a făcut acest om pentru R. Moldova? Poate pentru faptul că în 1999 când era președinte a Parlamentului fiica acestuia a fost prinsă cu țigări de contrabandă? Sau poate pentru că în 2005 după ce a ajuns în Parlament a trat blocul electoral din care făcea parte și si a votat candidatura lui Voronin la post de președinte al statului? Dacă o asemenea persoană controversată primește cea mai înaltă distincție de stat despre ce stat mai putem vorbi?
 Politica moldovenească mereu a fost una - cât cei de la guvernare violează economia statului cei aflați în opoziție violează PMAN și invers … Oameni buni, deschideți ochii toți cei care ne-au condus și ne conduc din 1991 sunt de fapt aceiași oameni, carieriști fără principii care în timpul anilor 90 și-au pus baza businessului prin privatizarea întreprinderilor de stat și acum le orchestrează bine-mersi de acolo de sus…
 Nu fiți proști și naivi – noi suntem legați la mâni și la picioare și nu putem face nimic decât să vedem și să vorbim deschis despre ce se întâmplă… despre cum aceștia spală bani, cum se distrează și se împușcă prin păduri, despre cum merg se parchează neregulamentar scuipând la legile pe care ei singuri le impun, despre cum fac contrabandă cu țigări, despre cum își controlează și apără businessului prin instrumentele care de fapt ar trebui să ne apere pe noi  …



21 noiembrie 2013

Marșul comuniștilor – gest în agonie gândit cu cap!

Comuniștii planifică un marș de amploare spre Chișinău prin care vor să pună capăt coaliției de guvernământ și care să ducă la alegeri anticipate. La revoluție spun ei și unora le-a ajuns tupeu să numească aceste acțiuni drept „Revoluția de catifea” .
 Cât de prosti pot fi comuniștii sau cât de proști ei ne consideră pe noi.
  ”Revoluția de catifea” este un eveniment istoric care a dus la pierderea monopolului politic a partidului comunist din Cehoslovacia și revenirea la democrație. Cum poți numi acțiunile tale, fiind comunist, în numele unei revoluții care a dus la scindarea celor care aveau aceleași opinii politice ca și tine? Ești prost bă nene comunist…?
Al doilea argument ar fi: Revoluțiile politice apar la trecerea de la feudalism la capitalism sau de la capitalism la socialism, teoretic considerat prima fază a comunismului … În cazul comuniștilor din R. Moldova nu văd dorința lor de a transforma societatea noastră în una socialistă, văd inversul ei vor una a monopolului economic. Prin revoluție comuniștii vor doar să ajungă la putere, să ia hățurile guvernării în mâinile lor fără a nu schimba nimic. După care iarăși să înceapă dezbateri despre viitoare orientare economică a Moldovei, Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.
Comuniștii pe care îi avem noi cu nimic nu se deosebesc de alte partide politice din R. Moldova, doar că aceștia au o altă manieră de a se exprima și folosesc cealaltă extremă a opțiunii politice pe care o poate alege Moldova. Dat fiind faptul că noi încă nu avem politicieni din cauză că noi încă nici odată în istorie nu am avut politică rămânem a fi conduși de un cerc restrâns de oamenii care în timpul URSS erau la conducere politică, pe aceste meleaguri, iar acum sunt la conducere economică, grație privatizării intense în ultimul deceniu a secolului trecut.
De ce Piața Marii Adunări Naționale și anume pe 3 zile.
Comuniștii vor să ocupe PMAN pe trei zile astfel să organizeze o acțiune cu un ecou internațional mare. Sunt sigur că vor folosi în scopuri politice și tinerii care vor ieși la proteste împotriva Ministrului Educației Maia Sandu. Astfel dacă până acum imaginea „Partidului Comuniștilor” erau alcătuită doar din bătrânii acum vor avea și o (ne)bună parte din tineret. Din cauza faptului că nici o instituție a statului și nici un partid politic nu a luat atitudine față de ceea ce fac absolvenții claselor a XII-cea, comuniștii vor folosi aceasta pentru ași aproviziona rândurile partidului cu un flux mare de tineri gata pentru acțiuni de promovare a partidului. Comuniștii nu vor reuși să genereze alegeri anticipate însă prin marș își vor mări influența și anume datorită celor care sunt împotriva sistemului educațional. Problemele mici la care adesea nu tragem atenția pot genera probleme foarte grave, uneori inacțiunea este mai nocivă decât acțiunea greșită.
Marșul spre Chișinău a comuniștilor.
Nu-i respect pe comuniști, nu din cauza ideologiei lor politice și a orientării pe care o propun cetățenilor noștri, ci din cauza faptului că acești oamenii ne consideră de animale. Ei nu ne respectă pe noi și nici pe tații și buneii noștri, ei preferă să lingă curul oricui pentru a ajunge la putere de unde să-și poată asigura business-ul.
Fiecare în parte este slab, dar dacă ne unim în jurul unei idei ne transformăm în puterea care poate schimba ceva.    

18 noiembrie 2013

Câteva păreri despre sistemul educațional și Maia Sandu

Până nu demult am fost și eu elev, timp de 12 ani în mai mare sau mai mică măsură am frecventat școala și am fost și eu sub tutela sistemului educațional moldovenesc. Am stat și eu la coadă la finele fiecărei veri să-mi iau cărțile rupte care din an în an se schimbau după dorințele bolnave a celor de la minister. Am fost și eu impus forțat să lucrez în folosul statului J, în fiecare an de 2-3 ori făceam ordină în parc și pe stadion(nici dorință de a ne educa în acest sens nu a fost niciodată, chiar și profesorii cât mai repede voiau să scape de această povară). Am cărat și eu prin clasa 5-cea flori că trebuia să vină un drac de la minister pe la noi la liceu. Școala pentru mine a fost o închisoare pe care o uram din cauza acestui sistem bolnav pe care noi îl numim educațional, a cărui scop e să te impună să faci ceva care poate uneori nici nu-ți trebuie. Unica concluzie care mi-am făcut-o în timpul anilor școlari și pe care mi-am păstrat-o până în prezent este că sistemul educațional șchiopătează grav în toate direcțiile. Cadre didactice practic nu avem, nici nu vreau să amintesc de cele tinere și înalt calificate. Instituțiile de învățământ sunt restructurate și lichidate pentru a face economie de bani în buget. Nu maș mira dacă reformele legate de examenul de bacalaureat au fost făcute în special pentru a ne da cu praf în ochi, să nu vedem ce într-adevăr se petrece sub nasul nostru, afacerea prost mirositoare legată de lichidare și restructurarea școlilor. Recent în centrul capitalei au ieșit tineri și tinere care au protestat contra sistemului educațional și a ministrului educației Maia Sandu și toată presa a redat acest eveniment ca un gest disperat a celor care nu au învățat nimic timp de 12 ani. Ei bine, poate foarte mulți dintre cei care au ieșit la protest nu sunt cei mai deștepți, însă este pentru prima dată în istoria R. Moldova când un grup atât de mare, format exclusiv din elevi, au ieșit la un protest - nu pentru Filat, nu pentru Voronin, nu pentru a intra și a fura ceva din parlament, nu pentru că cineva ia obligat, dar pentru că au o problemă despre care vor să vorbească. Evident că după 20 de ani de anarhie educațională introducerea unor reguli noi care vin în contravenție cu regulile create de timp care au funcționat din generație în generație fără a întruni piedici nici din partea ministerului educației și nici a celui de interne, este foarte greu.  De foarte mult timp trebuia ceva schimbat în sistem educațional care a fost și este putred de corupție și cumătrism...
  Să vedem ce reforme vor mai fi pe viitor că de abia sa lucrat la numai 4 zile din cele 2100 pe care copilul le petrece sub tutela Ministerului Educației al Republicii Moldova.  

11 noiembrie 2013

De ce ne ascundem?

Suntem societatea care aleargă pe zebră la verdele semaforului. În același timp vrem să arătăm în fața lumii altcineva decât ce suntem în realitate. Nu-i mai ușor să fim mai simpli? Să lăsăm deoparte măștile care de fapt nu ne aduc mai multă valoare decât avem în realitate, ci uneori invers. Cu toții trăim în mai multe lumi, acasă suntem într-un fel la serviciu și universitate altfel, pe parcursul vieții, cu oricare experiență căpătată noi ne construim măști noi și ne ascundem după ele. De ce, oare? Probabil noi ne temem să ne vadă lumea anume așa cum suntem. La fel cum mulți dintre noi nu vor să fie văzuți de nimeni goi așa și în inconștientul nostru avem o tendință să ținem sufletul sub o haină care să oglindească numai silueta. Nu trebuie să ne mințim și să ne impunem granițe pentru a nu știrbi dintr-o imagine care de fapt nu ne aparține , cu mult mai onorabil este să aruncăm acea minciună care ne acoperă personalitatea pentru a fi așa cum suntem. În așa caz nu va mai fi nevoie să încerci să te schimbi pentru cei pe care îi iubești și nici pentru prieteni. Măștile care ne ascund personalitatea sunt la fel ca un război pe două fronturi, nu vom avea nici resurse și nici puteri pentru a fortifica ambele părți si în final vom pierde. Suntem unici în felul nostru de a fi, vom câștiga mai mult lucrând la perfecționarea sufletului nostru decât la crearea unor măști…

Câteva cuvinte despre fericire...

Cine oare nu vrea să-și petreacă viața într-un colț de rai pe care fără îndoială să-l poată numi casă, cu o persoană dragă alături care și peste mulți ani îi va fi la fel de interesantă și enigmatică ca și în prima zi când a întâlnit-o? 
Cine a spus că fericirea constă în bani și avere? Unii pot fi mai fericiți neavând nimic și în același timp având totul pe când alții având totul de fapt nu au nimic.  Sensul vieții îl construim noi ca oamenii prin tot ce facem, pe parcursul existenței noastre pe această lume noi ne construim un scop pentru care trăim.  Mii milă de oamenii a căror scop în viață este limitat la bani, haine, distracție, serviciu, învățătură ș.a.m.d aceștia devin sclavii propriilor taboo-uri, sunt la fel ca drogații sau alcoolici limitându-se  la satisfacerea necesităților timpurii. Cineva deștept spune: „Banii nu se strâng, nu se adună și nici nu se fac - banii se capătă…”, parafrazând aceste cuvinte pot spune: scopul banilor este de a lucra pentru noi și nicidecum nu invers.
Pe această notă meditativă propun să ne uităm în urmă, poate că tot ce atât de mult căutăm de fapt avem lângă noi? Poate ar fi cu mult mai bine să întoarcem privirea în urmă și să analizăm cu strictețe ceea ce avem? Uneori mergând înainte fără a întoarce o privire în urmă putem pierde aceea bază care ne ține drumul vieții. Dacă avem ce pierde, avem și pentru ce trăi trebuie doar să ne uităm împrejur și să ne întrebăm : „Oare numărul valutei din buzunar este scopul nostru suprem în viață?”     


7 noiembrie 2013

De la coada vacii la Vilnius

Spre Vilnius
Recent Piața Marii Adunări Naționale a fost spurcată cu o altă adunare care nici pe departe nu mai este una națională cum încearcă să ne convingă cei de sus și din alte părți. Dacă în anii 90 părinții noștri cereau independență, limbă și drept la autodeterminare ce au cerut oamenii din piață pe 3 noiembrie? Dacă în anii 90 în piață răsunau cântecele lui Ion și Doina ce cântece au răsunat acum? Culmea a fost când dansau hora în PMAN și în același timp strigau vrem în Europa, vrem în Europa … .  Adunarea de pe data de 3 noiembrie a demonstrat cât de retardați suntem la capitolul ”viață”.  Sunt ferm convins că mai mult de jumătate dintre cei care erau prezenți la miting nici nu știau pentru ce au venit, sau cel puțin știau dar au fost aduși cu forța, pentru nimeni nu e secret acest lucru. Resursele statului pot fi folosite din plin pentru a face valuri în agonie când toate promisiunile post electorale sau dus de râpă…  Una pot spune cu pieptul deschis, dracii care stau acum la guvernare și în spatele acesteia fac tot ce le sta în puteri pentru ași păstra poziția pe care o au, asemenea unei caracatițe care și-a prins jertfa. Cel mai mare minus al neamului nostru este încrederea oarbă și spiritul de oaie, cu părere de rău suntem foarte ușor manipulați și acest lucru se datorează faptului că noi pur și simplu nu rem să vedem mai departe de ograda noastră. Noi tot încă mai credem în politicieni care de mai bine de 20 de ani ne mint cu lapte și miere și ne poartă de la o promisiune la altă.  

3 noiembrie 2013

Octagon Team la Odessa.

Mereu am încercat să mă perfecționez, în tot ce fac și acest lucru mă stimulează să merg înainte.
Ieri ziua a început cu sunetul deșteptătorului la 05:45 și un drum foarte lung spre Odessa cu colegii de club sau mai bine zis frații de luptă. Circa patru ore am mers spre orașul legendar de pe malul Mării Negre ca să participăm la Turneul ADCC al Ucrainei de Sud. Cum am călcat pe pământul ”odisit” am simțit un vânt sărat care venea dinspre mare, toate ideile și gândurile pe care le aveam în cap se focusau doar pe una – „cum va fi când voi ieși pe tatami”. Eram 23 de sportivi din clubul Octagon care am venit să cucerim Odessa, fiecare aștepta ceva de la această competiție, aveam ca scop să ne impunem ca cineva. La 11 am ajuns la complexul sportiv de Judo și Sambo ”Kodokan” unde urma să aibă loc competiția. Chiar dacă eram încrezut că am ținut greutatea, aveam careva dubii, mă temeam ca nu cumva să depășesc limită cu vreo 400-500 de grame și să mă arunce în altă categorie. Totul a mers ca pe unt, la vre-o 12 ne-am cântărit și ne-am înscris în listă. După asta toți ca unul au început să scoată de prin genți ce aveau pregătit de acasă, cine și ce avea, tocmagi, tartine, pateuri, bătute, biscuiți și așa mai departe, toți omorau foamea înainte de luptă. 

După, a început așteptarea … ea omoară cel mai mult, te epuizează și te înduplecă spre nesiguranță. De la ora 12 când neam cântărit până la vreo 4 am așteptat să înceapă luptele, în fiecare colț al complexului ”Kodocan” din ce în ce se adunau tot mai mulți sportivi . Toți erau la limită, ne încălzeam ușurel și așteptam să ne vie rândul. Eugen Petrachi, antrenorul nostru ne susținea moral și acest lucru e cel mai important când ești la o competiție. A fost prima mea competiție pe grappling și tot mai des încercam să-mi controlez emoțiile care cât pe ce să explodeze. Noroc de antrenorul și prietenul meu Eugen Petrache care m-a susținut cum știe el mai bine.  În jurul orei 17:00 a început competiția, primul din echipa de băieți am ieșit eu cu un hahol. Datorită faptului că spiritul de echipă era puternic și toți m-au susținut am reușit să termit prima mea lupta foarte repede print-un ”darce choke”.
Darce choke, prima luptă.
 Mai departe echipa Octagon a făcut ce știa, și ce au învățat la antrenamente. Practic toți băieții dar și fetele care au participat la aceasta competiție sportivă de luptă sau prezentat foarte bine și a ținut cu demnitate tricolorul pe podium. Peste vreo oră am mai avut lupta finală și acolo am reușit să iarăși să înving prin submission. Careva sa prezentat mai bine care mai puțin bine însă am ținut tricolorul la nivel și am arătat la ucraineni și la georgienii prezenți la competiția că și pe acest petic de pământ există luptători buni.  
Aur pentru Moldova, aur pentru mine, aur pentru Octagon.
Octagon Team