Sunt acasă, la
mine în sat, acolo unde e frig și ninge mai des decât în alte regiuni din țara
noastră, mă odihnesc mai altfel decât o fac la Chișinău și în această zi
lipsită de dispoziție pentru plimbare am decis să mai și scriu despre cărțile
pe care le citesc. Vreau să mă împart cu ceea ce a rămas în cap, cred că dacă
această informație m-a influențat pe mine poate vă va influența și pe voi. Cărțile ne fac să gândim mai panoramic și sunt
importante. Am găsit o frază extraordinară ce confirmă cele spuse de mine anterior,
în cartea ”despre Omul Frumos” de Dan
Puric. El spune „ La ce bun poetul pe
vreme de secetă? ... Ca să aducă aminte că există ploaie.” Pe Dan Puric îi
respect mult și datorită celorlalte aspecte ale personalității lui și acest fapt
pe lingă valoarea lui literară mă face să-l apreciez foarte mult ca și om. Nu
voi face o analiză aprofundată a acestei cărți pentru că nu are rost, fără a
lectura o operă literară e cam greu să intri în sensul acestea. Cartea acesta
este o analiză amplă a propriei vieți, cu descrierea faptelor care l-au
determinat să fie ceea ce este, o carte bună.
O să fac o
selecție de fraze care mai mult decât celelalte mau făcut să mă opresc, să le recitesc și încă foarte mult timp să mă
gândesc la sensul lor:
„Cât de
stupidă este ordinea făcută de om și cât de frumoasă este viața făcută de
Dumnezeu!” – Amintiri de neșters
„Frumusețea
inocenței”
„Diferența
dintre ied și grădiniță era diferența între libertatea fundamentală și cazarma
copilăriei”
„Pentru mine
mai tare decât adevărul este credința”
„Simplitatea
este un privilegiu”
„Nu ne
concentrăm pe cei care demolează, ci ne concentrăm pe cei care construiesc”
„Nu noi am
ales să fim așa, ci am fost ales, ca să devenim acest sinistru hibrid. Mutanții
unui laborator criminal, am ajuns… târându-ne în orașele cenușii, construite de
noi. În marșuri patriotice ne-am clădit singuri locuințele-pușcării în care
trăim.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu