Păcat că nu se vede nici o stea, iubesc nopțile în care bolta cerului e limpede și uitându-te în sus vezi o lume întreagă în palmele tale.
Chiar dacă
întunericul este așa de des încât nici o stea nu se vede de după cortina pe
care o aruncă el peste cer, totuși numi pare deloc monotonă această noapte… îmi
creează impresia unei derulări rapide a vieții mele din ultimii ani ca de pe o
peliculă de film proiectată pe cer, totul pare atât de limpede și liniștit dar
tot odată haotic și tulbur.
Fiecare om are soarta pe care o cistiga la nastere, insa pe parcursul vietii poate minui cu ea facind alegeri corecte sau mai putin corecte. Ulterior o duce cu demnitate in buzunar cu el ca sa nu o recunoasca nimeni ( un om intelept), se resemneaza cu cele obtinute, nu intoarce capul in urma pentru a ezita regrete, ba dimpotriva incearca sa le faca mai bune, mai utile, mai desavirsite. Dar, sa nu uitam un lucru, ca de-a lungul vietii omul se intilneste si cunoaste alti oameni, care la un moment sau altul sunt importanti si joaca rol de capitan de echipa –si i-l face sa aleaga. Eu, una, am intilnit oameni cu o cumsecadenie uimitoare in diferite etape ale vietii, care m-au marcat. Cineva m-a provocat sa invat a innota, sa urc la volan si conduce, sa dansez, sa invat mai bine, sa citesc carti care nu-mi erau dragi sufletului, sa calaresc, sa scriu … si multe altele. De fapt, vreau ca noi, sa ne amintim cu drag de oamenii care au fost sau sunt rascolitorii amintirilor frumoase.
RăspundețiȘtergere