Despre fete și despre dragoste, partea 2

Fața nerasă și obosită de așteptare în cap multe gânduri ce mistuie sufletul și scurg ultimele sentimente care au mai rămas în acesta. Multe ape au trecut și în urma lor a rămas nămolul care se usucă și se crapă la soare. Nămol nu este altceva decât amintirile incerte petrecute lângă ele, amintiri care nu mistuie și nu creează nici un fel de sentiment…  acele relații care nu lasă nimic în urma lor, nici ură, nici durere și nici greutatea despărțirii, aceste relații le suportăm la fel de ușor cum suportăm faptul că ziua se schimbă cu noaptea. Probabil unicul sentiment sincer pe care l-am fi putut simți după o asemenea relație ar fi scârba și dezamăgirea într-un ambalaj frumos dar gol înăuntru. Amintiri goale dar pline de sinceritate, amintiri la care revenim doar pentru a revedea timpul de atunci și nu trăirile noastre interioare.

    Dar printre nămolul care ocupă cea mai mare parte a amintirilor noastre se mai zăresc și pietre, ele stau neclintite și nu se schimbă nici de la soare și nici de la vânt, acestea sunt amintirile care au lăsat ceva în urmă lor și care au avut la bază acel grăunte de dragoste ce mai apoi a dat rădăcini. Nu cred că poți fi bărbat dacă nu ai avut măcar odată acest sentiment care îți impune schimbarea de caracter într-un așa fel încât să o simți numai tu și fata de lângă tine. Am putea să numim acest sentiment dragoste…? Cred că da, nimeni nu a spus că dragostea nu poate muri la o anumită perioadă, invers anume acest fapt o face atât de dorită și de scumpă, faptul că ea este vie și odată se va sfârși. Ea poate lăsa în urma sa nu doar durere și tragism cum neam deprins noi să gândim dar și respect, stimă și apreciere față de o persoană cu care te-ai simțit foarte bine și poate încă și te mai simți. Trebuie să știm cum să trăim clipele din viața noastră când acest sentiment este viu și creează dorința de a muta munții de dragul ei… spun asta retoric, cred că ai înțeles firul gândurilor mele.

Fiecare persoană ale calități unice pentru care lumea ce o înconjoară o apreciază, la fel e și cu dragostea, noi iubim fetele datorită trăsăturilor unice pe care le au și ținând cont de asta și relația de dragoste pe care o construim cu ele este unică în felul său. Niciodată nu iubim la fel, poate fi numai la fel de frumos însă nu la fel, pentru că sentimentul se construiește pe ceea ce ne atrage în ea, iar asta la fiecare e diferit. De fiecare dată ne atrag  alte aspecte a personalității ei, unele pe care până acum nu le-am văzut la nimeni și de fiecare dată ce iubim ne aprofundăm tot mai mult în cunoașterea ființei dragi inimii noastre…

cu cât mai mult iubim cu atât mai bine cunoaștem dragostea noastră.